Changes

Mă îndrept spre sfârşitul de an cu speranţa spre noi începuturi... Un an cumplit... Cu multe ruperi... Cu renunţări... Cu alegeri duşmănoase... Cu despărţiri... Fără lacrimi. Fără acuze. Fără reproşuri. Decizii luate cu seninătate şi credinţa că ceea ce va veni e mult mai important decât ceea ce a fost. Nu mai trăiesc în trecut.

Dar acum spre sfârşit de an am primit 2 "palme", acum când nu mai speram la nimic... Cât m-au răscolit...

Nu am crezut până acum în Moş Crăciun. La evaluările la care m-am supus până acum nu mi-am dat notă de trecere... Nici acum nu îmi dau...

Şi cu toate acestea anul ăsta am primit un tricou, care a ţinut mai cald decât mi-aş fi imaginat vreodată... Carpe diem... Mi-e teamă. Îi este teamă. Mie să nu fiu ridicolă, penibilă, să nu sufoc, să nu presez... Lui nu ştiu de ce... Nu îl ştiu. Deşi aş vrea. M-am aruncat pentru prima dată cu capul înainte în neştiut.

I dont know what to do... Să aştept. Să rabd. Să cresc mare :).

?!

Care este cel mai important lucru pe care l-ai făcut până acum?

Moby - Dream About Me

Give me back

Zile încurcate, ploi. Continuu să tac. Aş vrea uneori să dispar. De fapt o fac deja de când mă ştiu. Dispar cumva în mine însămi. Ceea ce se vede, strălucirea de care mi-a mai zis încă cineva astăzi, sunt doar faţadă. Eu de fapt nu exist decât foarte adânc în mine.

O toamnă plină de sens. Plină de doruri multe.

De trădări ale propriului suflet şi de drumuri care şi-au pierdut sensul. De făgăduinţe uitate şi înnoite. De nopţi albe. De cărţi pline de învăţăminte. De întoarceri. De regăsiri.

Linişte.



Maywood - Give Me Back My Love
Asculta mai multe audio Muzica

Arta conversaţiei

Lucrurile stau cam aşa. Te pregăteşti să pleci cu un tren. Îţi planifici timpul şi activităţile, te trezeşti cu noaptea-n cap. Ajungi să le rânduieşti pe toate la locul lor. În gară cu foarte multă amabilitate ţi se spune: Ne pare rău, dar trenul de 17 a fost anulat. Mai aveti tren la orele 24.

2 secunde ezit. Mă gândesc din nou. E singura varianta viabilă? Iar mi-e soarta potrivnică, ar trebui să stau?! Totuşi nu. Un bilet vă rog, pentru ultimul tren.

Iar 6 ore de aşteptare le-am fructificat citind, mai bine spus, savurând cartea "Arta conversaţiei" scrisă cu talent, cu umor, cu tristeţe de Ileana Vulpescu, cumpărată întâmplător dintr-o librărie, într-o perioada de avitaminizare pecuniară.

Destinul Sînzienei Hangan este cel al femeii care învăţat să se plieze circumstanţelor, rămânând, mai presus de orice, ea însăşi.

“Omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile... E de necrezut cum uită trupul. Ceea ce-ţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi într-o zi că numai spiritualitatea rămâne într-o iubire.”

“Adevăratul intelectual este un om senin, nepărtinitor, tolerant, un om dispus să discute, să polemizeze urban, de la egal la egal, un om care se ţine strâns de principiile logicii şi ale adevărului şi care nu ţine să aibă dreptate în afara lor.”

“O parte din om se conjugă cu verbul "a avea", cealaltă parte se conjugă cu vervul "a fi"; important este ca partea lui "a fi" să fie măcar egală cu cea a lui "avea". Cei pentru care "a fi" atârnă mai mult decât "a avea" sunt cei care trăiesc pentru a şti, pentru a afla, ceilalţi sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este mărginit de obiecte ca de-un parapet. Ei suferă de o incurabilă orbire spirituală.”

„E bine ca omul să ştie ce vrea în viaţă şi că e cu atât mai bine cu cât ştie mai devreme.”

„Lipsa de educaţie poate fi invocată până la 20, hai 25 de ani. După aceea, nici dacă singura locuinţă şi mamă ţi-ar fi maidanul, nu mai poţi invoca lipsa de educaţie. Vine o vreme când mintea proprie îţi este un educator suficient.”

„Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.”

Bună seara...

Mă pregătesc să merg la şcoală. Îmi place la nebunie și trăiesc din plin satisfacția de a-i învăţa fără nicio presiune, doar de plăcere !

Mă pregătesc temeinic pentru fiecare întrebare ce ar putea să mi-o pună... Zeci şi zeci de variante de probleme şi exerciţii... Se uită contrariaţi când spun: Am o problemă frumoasă!

Dar, nu au perspectivă... Sunt debusolaţi. Nu îşi doresc nimic. Viaţa lor e un şir de întâmplări. Ei nu trăiesc nimic. Doar li se întâmplă.

Câteodată, în singurătăţile mele, mă scot pe mine la tablă. Şi nu-mi dau note mari. Sunt exigentă şi gravă.

Zilele trecute, îi spuneam celui mai anonim dintre anonimi, că vreau să tac, pentru că vorbesc mult şi fără rost. Să tac. Mi-e dor de anul în care m-am cufundat în tăceri... În care am închis telefonul, am închis computerul, televizorul şi am tăcut. Am păşit balanţe tulburătoare, momente în care nu înţelegeam de ce, de ce atunci, de ce nu mai târziu. Mă uitam, la M., mă uitam de departe... Eu cred că e mai preţios a asculta decât a vorbi.

Lucrurile nu sunt nici bune, nici rele, doar sunt, așa că am găsit puterea să trec mai departe.

Şi mă mai gândesc la ceea ce i-a spus mentorul lui Oppenheimer: " Compară-te cu alţii şi mulţumeşte-te să fii cel mai bun dintre ei - asta te va face un ratat! Compară-te mereu cu tine şi depăşeşte-te mereu mereu - asta te va face să devii cea mai bună variantă a ta!".


Raul CARSTEA si Constantin NECULAE - Ca un fum de tigara,sufletul
Asculta mai multe audio Muzica

Cu admiraţie

am primit "Universul într-o coajă de nucă" scrisă de Stephen Hawking

"Aş putea fi închis într-o coajă de nucă şi să mă cred regele spaţiului infinit de n-ar fi însă visele urâte..."Shakespeare, Hamlet.

Poate că Hamlet vroia să spună că deşi noi, fiinţele umane, suntem limitate fizic, minţile noastre sunt libere să exploreze întregul univers.

"Timpul imaginar pare că ţine de SF, dar e un concept matematic bine definit: timpul măsurat cu aşa numitele numere imaginare. Deoarece sunt o construcţie matematică, nu au nevoie de o întruchipare fizică; nu putem avea un număr imagiar de portocale sau o factură imaginară. "

Dar din perspectiva filozofiei pozitiviste, nu se poate spune ce e real. Tot ce putem face e să aflăm ce modele matematice descriu universul în care trăim.

O carte superbă în paginile căreia stau ascunsă acum. Un dar cu poveste de la Cel mai anonim dintre anonimi.